|
|
Era candva o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea si ca toti ceilalti, Iubirea.
Intr-o zi sentimentele au fost anuntate ca insula sta sa se scufunde, si si-au pregatit navele si au plecat.
Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment.
Cand insula era pe punctul sa se scufunde, Iubirea a decis sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Iubirea atunci se hotara sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta Iubire, raspunse Orgoliul, aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava.
Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa el:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh Iubire, raspunse Tristetea, sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura.
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu auzi ca era strigata.
Dintr-o data o voce spuse:
-Vino Iubire, te iau cu mine (Era un batran cel care vorbise.)
Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au ajuns pe tarm, batranul plecase. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era TIMPUL, raspunse Cunoasterea.
-Timpul? se intreba Iubirea...Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, ii raspunse:
-Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de importanta este Iubirea in viata...
'Ma indoiesc ca stelele sunt de foc
Ma indoiesc ca soarele se misca
Ma indoiesc ca adevarul poate fi minciuna
Dar niciodata nu ma indoiesc ca iubesc.
'Toate gandurile toata pasiunea toate deliciile
Si orice altceva ii misca constructia sa morala
Nu sunt altceva decat mesageri ai dragostei
Care se hranesc din flacara sa sacra
'As vrea sá fiu un nor
Sá má preschimb în ploaie
Si-apoi pe trupul táu
As vrea sá curg siroaie;
As vrea sá fiu o floare
Pe care s-o mirosi;
As vrea sá fiu si lacrimi
In ochii tái frumosi.
As vrea sá fiu pámântul
Pe care tu pásesti;
As vrea sá fiu eu însumi
As vrea sá má iubesti |
Cine este fericit?
Acela pentru care viata cinstita, gandirea dreapta si lucrul greu constituie adevarata bogatie.
Acela care stie sa pretuiasca din inima frumusetea din natura.
Acela care are avere mare in launtrul sau, in personalitatea lui bogata, in caracteru-i fin.
Acela care strange tot ce e mai bun in lumea in care traieste si da altora tot ce are el mai bun.
|
|
|
|
|
. | |
|
|
Dupa ce vizitati lasati mesaje la Guest Book
Poezii originale - Iubire
Inconjurata de imaculate petale de crin imperial, mi-ai oferit ce n-am sperat nicicand. „Sa-mi fii alaturi”- cel mai launtric gand. Rãsuna-n galaxie o voce: „Fii binecuvantata, iubire efemera! Opreste-te o clipa! O, incandescenta, cutremuratoare, perfecta sfera!” Tãcerea ne învaluie si buzele-s pecetluite, Iar noaptea…sfetnic bun, rosteste
|
|
Poezii originale - Pentru o fata cu adevarat speciala
unde esti, de ce ai plecat. cu mine ce s’a intaplat? de ce ma doare asa de tare cand nu simt a ta suflare? in jurul meu e gol si pustiu, atunci cand de tine nimic nu mai stiu. stai sungur si ma orilesc, nu mai am ce sa iubesc, vino odata langa mine, vreau sa’mi fie iarasi bine asa cum era candva cand ai intrat in viata mea. te iubesc, o s
|
|
|
